POEZIE

Sonia Elvireanu
poetă, traducătoare, prozatoare

Împlinire

Când Eva nu mai râvnește
să se desprindă de coasta lui Adam,
să-l stăpânească, când se întoarce
ca parte absentă din trupul lui,
fiind una cu el în toate,

Adam nu mai e scindat,
își găsește liniștea în femeie,
o află în el și-n afară,
în chipul înfloritor din oglinda
ce este femeia numai lui dăruită,

o caută de-o viață ca pe o taină,
nici o alta nu-l poate împlini,
cum numai sufletul bărbatului
o poate recunoaște și cuprinde în matcă.

3 august 2024

Ca frunza întoarsă de vânt

O pală bruscă de vânt tulbură ziua,
spulberă deodată  armonia dintre noi,
întorcând frunzele ei într-un vârtej,
ca valurile domoale ale mării
răscolite de furtună,

poate e nevoie de tulburare
ca să se așeze mai bine înțelegerea
ruptă ca o haină frumoasă
ce se agață de un cui nevăzut,

se liniștește marea,
albastrul se-ntoarce la mal,
nisipul scânteiază iar,

în marginea unui ochi de apă,
acum clar și curat, se-așază însorirea,
surâsul tău, regăsindu-și liniștea,
întors în limpezimea din matcă.

29 iulie 2024

Înflorire rară

Am în mine dezghețul,
topirea ninsorilor, înflorirea,
smerenia în fața Înaltului,

fluviul albastru ce m-a dus
într-o vară toridă spre tine,
un pelerin din ținuturi exotice,

purtai haine albe, ușoare,
aveai în ochi adâncul,
scânteierile apei din pustiu
în nopțile cu lună,

nu te cunoșteam,
nu te-am văzut niciodată,
eram piatră însingurată
pe o cărare închisă,

vântul își trecea vârtejul
de frunze veștede peste ea
fără să-i simt suflarea,

când te-am zărit, s-a prelins
o rază între țărmuri pustii,

întrezărise malul pe care te aflai,
ascuns de privirea mea,
necunoscuta desprinsă deodată din piatră
să te întâmpine, te recunoștea,

am ieșit din încremenire
ca frumoasa din pădurea adormită,
vie, tânără, delicată,

trupul pecetluia taina,
marea de lumină și tulburare
la vederea ta,

am mers atât de firesc spre tine
de parcă mă întâlneam
cu partea nevăzută din mine,
o adierea ciudată a verii
s-a strecurat în palmele noastre,

eram una cu tine, întreagă și vie
cum n-am fost niciodată,
un fluture ce își deschidea aripile
în lumină întâia dată,

mă locuiește miracolul
dar mă întreb dacă este al meu
ori al fluturelui desprins din mine
în clipa când te-am zărit,

toate tainele lumii sunt în mine,
fluviul curge limpede, liniștit,
între maluri verzi,
peste apa lui plutește nevăzut
duhul ce leagă pământ, apă și cer.
                              
27 iulie 2024

Seară de vară

Seară de iulie pe malul Mureșului,
o adiere de vânt prin ramurile copacilor
înmoaie căldura, oamenii își plimbă
poverile, rănile îmbătrânite,
clipele trec ca apa din vad,

mă cufund în singurătatea dinlăuntru,
în tăcere, ca într-un înveliș protector,
timpul își desface foițele foșnitoare
precum mireasma de caprifoi,
meandrele vieții cu ciorchinii ei de poveri,

viața curge prin aerul serii
cu apele Mureșului pe înserat,
gândul  țârâie ca un greier
pe un țărm ascuns privirii mele,

foșnetul lumii nu contenește,
în miezul ei, tăcerea și însingurarea,
o cărare spre altceva mai înalt.

21 iulie 2024